sâmbătă, 11 august 2012

teama





Poate fi un cuvânt. Un cuvânt folosit atât de des în ultima vreme, încât a devenit o stare. Poate fi un sunet, care prin intensitate provoacă dureri greu de suportat, durerea devenind și ea o stare. Poate să fie și o idee care ne inundă creierul, nemailasând loc gândirii. Mai poate fi o imagine, un stop cadru dintr-un film de groază, a cărui continuare nu o putem intui .

Suntem separați în două tabere, fiecare cu teama ei. O parte se teme că i s-ar putea întâmplă ceva rău, cealaltă, că ar urma să nu-i mai fie bine. O parte ce pare optimistă, în sensul că mai rău de atât nu se poate, cealaltă, pesimistă că ar fi posibil să-i fie rău. Ambele tabere, chiar și așa, cuprinse de tipuri de teamă diferite, au încă ceva uman. Posibilitatea de ai ierta pe ceilalți, pe care nu înțeleg nici eu și nici ei, de ce îi privesc ca pe niște dușmani . Nu au nimic de împărțit sau dacă au, acel ceva se poate împărți echitabil după niște reguli aprobate de toți și în primul rând respectate de toți.

Cum s-a ajuns aici? Cum de suntem împărțiți în doua tabere gata sa se înfrunte, într-o luptă din care nimeni nu va ieșii învingător?

Când încă nu ne dezmeticisem după ieșirea dintr-o epoca în care trona aproape ca și astăzi, teama, a apărut din mare sau din cer, călare pe ceva cu siguranță alb(ăsta e mereu scenariul), EL. A desfăcut o sticlă sau o cutie, nu se mai știe . Ceva a desfăcut, un fel de cutie a Pandorei, pentru că peste capetele noastre s-au revărsat asemenea unui vânt de libertate, șabloane de lemn, un lemn de esența americănească, în locul cuvintelor de care ne cam săturasem, niște zgomte nebune, manelisto-hip-hop-house, în locul sunetelor muzicale, idei precum globalizare, europenizare, NATOzare. Peste tot zburau bancnote verzi și de alte culori, vedeai concursuri de miss, BINGO, LOTO, mașini bengoase, vacanțe în Dubai, Cluburi de fițe sau de fotbal…Înarmați cu plase de prins fluturi, alergam cu toții bezmetici să prindem cât mai mult din toate astea. Unii s-au dezbrăcat de veșmintele grele ce îi încurcau la alergare. Au aruncat onoarea, decența , rușinea, cultura, tradiția…După un timp a apărut oboseala. Când ne-am oprit să ne mai tragem…sufletul, am constatat că ne-am separat în doua grupuri. Un grup cu plasele ceva mai pline și altul cu câțiva fluturi sau chiar fără nimic în plase. Era bine să fi existat și un al treilea grup, un fel de clasă de mijloc.

Încet încet, în cele doua grupuri s-a cuibărit teama. Grupurile au devenit tabere, una temându-se să nu piardă ce a îngrămădit în plase, cealaltă să nu piardă și plasele sau hainele( onoarea, decența , rușinea, cultura, tradiția), pe care nu s-au indurat să le arunce în acea goană nebună după fluturi . Pentru a evita o confruntare, cele două tabere îl căutau cu privirea pe EL. Au găsit un omuleț cu privire șireată, urât sufletește, care tot încearca sa încalece pe ceva alb, ținând și el strâns în mâini o plasă de fluturi încărcată cu fel de fel de nimicuri.

Oare ce va urma?

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

bârfiti, vă rog!