marți, 21 august 2012

VIS (subconstient)



-Alo!
-Da!
-Bună seara, dom’ profesor! sunt pentru câteva zile în România și m-aș bucura să vă văd.
-Bună seara! nu mai știam nimic despre tine.

Discuția telefonică a continuat, finalizându-se cu fixarea pentru a doua zi a unei întâlniri, la o cafea. Întâlnirea a avut loc, a fost plăcută pentru ambele persoane, dar nu îndeajuns de lungă, pentru a finaliza discuția, care a ajuns în punctul în care cei doi au găsit posibilitatea pornirii unui proiect comun. Au stabilit pentru a doua zi încă o întâlnire, în scopul fixării reperelor viitorului lor proiect.

Profesorul însă a trimis un mesaj fostei lui eleve, acum studentă într-o țară occidentală, mesaj prin care anula întâlnirea, motivând neconvingător acțiunea sa.

După ceva timp pe o rețea de socializare:

-Bună! Dom’ profesor, am terminat prima parte din facultate, și acum fac un an de practică în Manchester. Sunt fericită că mi-am găsit de lucru. Mi-am făcut și prieteni buni prin facultate și acum vorbim pe mailuri, ceea ce îmi ușurează faptul că iar sunt într-un oraș în care nu cunosc pe nimeni Cum mai e viața de artist? ------Bună ! Credeam că nu-mi vei mai scrie. Și bănuiam asta pentru că atunci când trebuia să ne întâlnim, nu ai înțeles ce s-a întâmplat cu mine. Dacă dorești să afli, eu iți pot explica. Mă bucur pentru tine și cred că e o mare șansă să treci prin locuri unde trebuie să te adaptezi mereu, chiar dacă acum pare greu.

-Țin minte că nu am înțeles ce se întâmplase. Ce mi-am dorit însă a fost să nu încurc nimic, drept prin urmare am reacționat prin tăcere. Mi-ar plăcea să știu, ca să nu gândesc altceva.

-Nu e deloc simplu să-ți explic. Totuși… Dintre toți elevii mei, doar orele petrecute cu tine au fost ceva special. Nu m-am întrebat de ce era așa, ci doar m-am bucurat de întâlnirile cu tine. Subconștientul meu cred că s-a întrebat și și-a formulat și un răspuns, altfel nu-mi explic de ce, când ne-am revăzut, el, subconștientul, a preluat controlul asupra mea, făcându-mi inima să bată foarte tare. Nările mele adulmecau mirosul tău, ochii alunecau pe corpul tău, pe furiș, spre gât, apoi căutau… sânii, se opreau pe degetele tale. Încercam rușinat să mă ascund după ceașca de cafea, după fumul țigării, dar…iți priveam buzele fără a înțelege ce spui, folosind doar ca pretext faptul că vorbeai. În drumul spre ceașcă(tot un pretext) privirea mi se oprea pentru o clipă pe sânul tău stâng Sorbeam cu tristețe din cafea, tristețea ca făceam o nedreptate sânului tău drept. La întoarcerea spre buze reparam nedreptatea. Simțeam o durere ciudată că nu-îmi permite conștientul să-ți privesc ambii sâni. Îți evitam privirea de teama ca ea să nu pătrundă în subconștientul meu. Se putea ca privirea ta să-mi alunge bucuria sau să o amplifice… Ar mai fi multe de spus dar cred că ai înțeles deja cam ce s-a întâmplat și nici nu știu dacă tu ești dispusă să afli mai mult.. Dacă dorești să știi mai mult, deși nu e simplu pentru mine, îți voi povesti ce s-a întâmplat mai departe în subconștientul meu, multe zile după acea întâlnire. Îmi este puțin mai ușor să-ți povestesc, știind că ne despart câteva mii de km.


gelu odagiu

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

bârfiti, vă rog!