vineri, 25 octombrie 2013

blues 2

Oare cum voi putea folosi acest drept câștigat, pentru a-mi striga dorința de libertate?
Îmi încolțea în minte o forma de a cânta  Încercam să inventez o nouă limbă pe care să o folosim doar noi, în cântecele noastre. Era de ajuns să spunem în loc de” libertate” un nume de “fată”(iapa cu țâțe si curul negru)?

Când mi-e rău, mi-e rău
Când mi-e bine, mi-e tot rău,
Pentru c
ă ea(fata) nu mă iubește.

... Ascult
ă la mine! nu merită
Si eu am iubit-o
Si prietenul meu și...

Da, ai dreptate, nu merit
ă,
Nu a meritat niciodată
Dar și asa eu o iubesc și..

Când mi-e rău, mi-e rău
Când mi-e bine, mi-e tot rău,
Pentru c
ă ea nu mă iubește

Așgândeam să fie primul cântec, cu care urma să testez vigilența paznicilor.


Nici nu mi-am dat seama când a trecut ziua de muncă și când luna se așezase comod în fotoliu așteptând concertul lupilor urlători. Am căutat un loc mai izolat pentru ca publicul păzitor  în eventualitatea că va descoperii șiretlicul, să mă răsplătească doar pe mine cu “aplauzele” lui. 

(va urma)  

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

bârfiti, vă rog!