sâmbătă, 2 noiembrie 2013

broasca, tocul, coșul...

Mă distrează tare mult când trebuie să citesc  sau să scriu ceva, pentru că limba asta a noastră, îmi dă posibilitatea de a găsi, atunci când văd un cuvânt,  mai multe înțelesuri. Cuvântul broască, spre exemplu, te poate trimite cu gândul la o ființă  orăcăitoare sau la un mecanism de închidere a unei uși. Toc, poate fi un instrument de scris sau o parte a pantofului și de ce nu, cadrul unei uși.

Coșul, poate deasemenea să…dar mai bine vă spun o povestioară:

Eram tânăr și neliniștit, când am întâlnit o fată romantică, frumoasă(după părerea mea).  Îmi plăcea, mă atrăgea, adică cum se spune astăzi, în limbajul romantic de lemn, simțeam un fel de fluturi în stomac. Era o modă atunci, care circula prin mintea tinerilor, că o noapte romantică, cu o ființă  plăcută, iubită, etc . este aceea petrecută într-o cabană de munte, izolată de lume, în care la căldura produsă de lemne, pe niște blănuri, la lumina unei lumânări, după șoptirea unor cuvinte tainice, să  adormi într-o îmbrățișare ce cu greu va fi ștearsă din memoria afectivă, a ei dar și a ta.
  
Pentru a fi în pas cu moda, am propus frumoasei mele, după ce, în prealabil pregătisem aventura până în cele mai mici detalii, să mergem la munte. A răspuns afirmativ(era și ea în pas cu moda) și iată-ne la cabană. Am ajuns așa cum gândisem eu “prealabilul”, pe înserate.  Eu, bărbatul, am aprins lemnele din soba țărănească(numită astăzi  șemineu), Am șoptit noi câte ceva și…
   
Fata era într-o relație cu un alt băiat, poate puțin mai demodat decât mine, foarte gelos(toate astea le-am aflat mai târziu), care ne-a urmărit până la cabană.
Aventura privită din unghiul băiatului gelos a arătat cam așa: 

Unde naiba se duce iubita mea cu tipul ăla? Ia să-i urmăresc eu! Doamne, ce caută ea cu ăla, la ora asta pe munte, la cabana asta părăsită? Ia să privesc eu pe fereastră!
    
A văzut cum eu am aprins focul, a văzut și că pe coș nu iese fum, apoi ne-a văzut cum am căzut secerați, parcă de oboseală, deși nu apucasem să… obosim. A crezut că fac parte din nu știu ce sectă și că am convins-o și pe iubita lui să ne sinucidem prin asfixiere. Nu știu cum a făcut, că pe vremea aia nu existau “112” și nici telefoane mobile, cert este că m-am trezit din visul romantic undeva într-un  fel de spital, ce părea mai mult un laborator foarte modern și foarte bine păzit de gărzi înarmate pană în dinți, care nu permiteau ieșirea sau intrarea cuiva neautorizat…

- Unde ai coșul ăla, că noi nu l-am descoperit?
  
- ???
    
- Coșul de care pomenea tipul  care ne-a anunțat   
    
- Ce coș?
     
- Tipul care v-a salvat spunea că totul vi se trage de la un coș înfundat. Noi, cercetătorii de la “Farmec”, deși suntem specialiști în rezolvarea problemelor legate de coșuri, nu am găsit nici pe corpul tău nici pe al fetei , nici un coș.

   -Aaaa…. voi creați produsele alea pentru coșuri. Păi atunci cum sperați să găsiți vreun coș, când și eu și fata folosim produsele voastre?

Articol pentru SuperBlog 2013

12 comentarii:

  1. Te joci de-a ficțiunea și realitatea de parcă nici nu ai vrea să faci distincția dintre oniric și real. Parcă aș fi urmărit un film cu final deschis. Sau cu un final dintr-un alt film, care s-ar cere vizionat post-factum. Dacă vrei să fie un film cu succes la box-office, trebuie să dai mai multe detalii despre partea femeiască - cum e, ce devine și mai ales cu cine rămâne. E bun misterul, dar să-l știm și noi!...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Eu sunt un tip,nu prea citit(am citit doar Eminescu si Sorescu) îmi place mult sa număr doar pana la doi. Cifra asta lasă mereu finalul deschis. Asta am înțeles de la Marin Sorescu. De aia l-am și citit(Eminescu parca închidea nemulțumitor pentru mine, filmul) Sa explic. Eminescu știa ca femeile iubesc florile, dar mai știa și ca pentru a le dărui acestora, de multe ori florile sunt rupte și adunate în buchete(deci ucise). A cautat el pe sub fruntea lui lata și a rezolvat problema. A mers cu iubita sub un tei(care cică ii poarta și numele) și acesta i-a troienit iubita cu flori. Știu ca nu e poetic ce spun dar Eminescu a împăcat și capra și varza(a bucurat femeia și nu a ucis florile)

      Sorescu are o dilema. Lumea se împarte în lilieci și fluturi. Primii iubesc întunericul iar ceilalți, lumina. El este pus în fata unui întrerupător și ar trebui sa împace cele doua parți. Pana va găsi o soluție, ce s-a gândit el? Sa se apuce de scris poezie. Acum se simte singur printre poeți. De atâta singurătate a plecat și a lăsat filmul cu finalul deschis. A plecat pe furiș sa nu cumva sa-l întrebam noi cât este realitate și cât ficțiune în mâzgălelile lui...

      Spuneam la început ca nu sunt citit. Nu știu ce ai înțeles tu din asta dar eu voiam sa spun ca nu prea ma citește lumea și nu înțeleg de ce?.. asa ca adio succes la box-office.

      Ștergere
    2. Scrisesem un răspuns de vreo două pagini și am închis pagina din greșeală. S-a pierdut tot ce am scris și regret enorm. Rezumez rapid, sunt obosit și nu am timp nici măcar de problemele mele personale: nu ți-am depreciat textul, eu apreciez oamenii cu fantezie, ei mișcă lumea, nu spiritele înghețate în dogme. Abia acum văd, însă, că, participând la SuperBlog, ai fost nevoit să brodezi pe o temă impusă, ceea ce e destul de complicat. Nu știu ce criterii au cei de acolo, dar cunosc nevoia de concretețe a publicului din blogosfera românească. Fantezia e bine primită, dar am senzația că ”like”-urile se dau pe alte criterii, cei mai mulți au nevoie de narațiuni aflate la limita telenovelismului. Sper să mă înșel și să fie bine primit balansul tău între imaginar și real. Dacă scrii așa cum simți, recunoașterea va veni de la sine, deoarece oamenii vor simți autenticitatea. Poate nu vor fi mulți, dar vor fi fideli și veți rezona spiritual și sufletește. Și eu scriu pe blog ca să îmi placă mie, în primul rând. Dacă ies din stilul meu, sunt terminat. Pace?

      Ștergere
    3. Iar commentul tău pe tema Eminescu&Sorescu - foarte bun!

      Ștergere
    4. Nu am simțit deloc mișcări de trupe. Sigur că răspunsul la cuvântul cu semn de întrebare, scris de tine, este un plagiat: pace

      Ștergere
    5. Nu trebuie să-ți pară rău după rândurile pierdute. Am eu un organ care captează și cuvintele...invizibile.

      Legat de Superblog, nici eu nu mă înțeleg. Oare de ce am avut pornirea să particip? oricum nu mai scriu acolo decât asa, când am chef, timp și teme care îmi fac cu ochiul. Pe Fb-cul Superblog am avut un meci și arbitrii mi-au arătat cartonașul roșu

      Ștergere
  2. :)))) cum o dai, tot o dai...la coş!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. păi n-am apucat s-o dau...că m-am asfixiat :(

      Ștergere
    2. ...și eu, de râs!Ești super tare! Nu știu ce notă ai luat, dar pentru coșul tău, îmi vine să-ți dau premiul meu.

      Ștergere
    3. Ai vrea tu sa fii în juriu...
      Pentru mine chiar ești și mă bucur că ai râs

      Ștergere
  3. Domnule, am ,,minerit,, şi m-am nimerit cu o porţie zdravănă de râs pe faţă.
    Daaa, nici eu nu sunt prea citită, dar nu sufăr pentru că eu nu scriu la modul serios, scrierea mea fiind un joc de relaxare.
    Multumesc pentru invitaţia in ,,casa,, dumneavoastră! :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Bucuros de vizită!
      Nici eu nu mai sufăr acum, că sunt citit.
      Nici eu nu scriu la modul serios. Nici modurile nu le stăpânesc bine.
      Modul de adresare cu "dumneavoastră" însă mi se pare nepotrivit, mai ales acum după ce mi-ai călcat pragul :)

      Ștergere

bârfiti, vă rog!