joi, 7 noiembrie 2013

cook blues(bucătar blues)



Copil fiind, în timp ce bunica, mama, mătușa, preparau după reguli numai de ele știute, tot felul de bunătăți, eu zdrăngăneam o chitara. Încercam să cânt blues. Nu prea exista pe atunci internet și nu erau nici persoane dispuse să-mi arate cum se face asta. Pană la urmă am reușit eu ceva. Eu cu blues-ul meu și mama, bunica, mătușa, cu bunătățile lor. Asociez de atunci blues-ul cu sarmalele, cozonacii, prăjiturile.

Cred că mai există copii și nu numai, care au o chitară pe aproape, care au încercat să învețe câte ceva de la un prieten, profesor sau chiar singuri și când au aflat că există  teorie muzicală, note, partituri s-au speriat și au lăsat-o mai moale ori au renunțat total.
Sper ca o parte dintre aceștia să intre întâmplator sau din curiozitate aici și să încerce cu ajutorul meu sa afle câte ceva despre cum se cântă blues cu chitara.
Nu am să vă sperii cu teoria muzicală. Am să încerc un limbaj la îndemâna oricui. Puteți învață blues cu privirea, urechea și cu degetele. Sigur așa au început toți . Nu cred că cei care cântau blues la începuturile acestui gen, aveau studii musicale, cum nu cred nici că mama, bunica, mătușa au făcut vreo școală de bucătari. 

Lecția (1)

Trebuie știut încă de la început că blues-ul nu este cum se crede, o piesă muzicală lentă, numai bună de invitat fetele la dans. Este o formă muzicală. De multe ori ritmul este lent(de unde și legenda cu fetele) dar se poate cânta și în ritm alert.

Cea mai simplă formă a blues-ului cuprinde 3 părți.

Pentru a înțelege mai bine, voi raporta structura blues-ului la o stare sufletească. Atunci când suntem triști și parcă am dori să ascultăm sau sa cântăm un blues, starea noastră străbate trei etape:

1)      Nu ne e prea bine și simțim nevoia să împărtășim  cu ceilalți motivul tristeții, pentru a ne ușura apăsarea.
2)      Reacția celor care ne ascultă și chiar încearcă sa ne ajute, fie doar și cu un sfat, ne echilibrează putin și parcă ne deschide drumul spre o stare mai suportabilă.
3)      Pentru câteva momente ne dăm seama că dracul nu e chiar atât de negru, și ne pregătim să reevaluăm  starea .

Să fac acum legătura cu tema concursului.

1)         Îmi este dor de sarmalele, cozonacul, fripturile la cuptor, prăjiturile de casă, înghețata , etc pe care mama, bunica, mătușa, le preparau, fără ca vreuna să fi urmat vreun curs de bucătari.
2)          Nu fi trist, dragul meu! am să te învăț să-ți prepari singur toate astea. O să caut pe net rețete. Acum ai și posibilitatea să te ajuți în prepararea celor dorite, de ultimile cuceriri tehnologice. Uite! Am găsit déjà ceva interesant. Niște incorporabile.
3)         Ce bine. Ma gândeam să învăț să-mi prepar tot ce doresc dar credeam că asta îmi va consuma tot timpul. Acum mă simt mult mai bine. Pot să mănânc ce poftesc și îmi rămâne și timp să predau copiilor lecții pentru a cânta blues cu chitara. Sunt și cuptoare incorporabile acolo?



Articol scris pentru Superblog 2013

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

bârfiti, vă rog!