vineri, 22 noiembrie 2013

Desenăm vise și ele pot deveni realitate

Copii desenează pe teme date, cu mare ușurință, chiar dacă nu au în portbagajul lor experiențe legate de temele propuse.

Mie îmi place să călătoresc în timp și nu de mult am colindat prin copilărie. Mașina timpului era un vagon de tren și eu stăteam cu nasul lipit de geamul compartimentului. Ca orice copil ocupasem locul de lângă fereastră, poate pentru că la acea vârstă lumea se afla în exterior.
“-Of, nu mai ajungem odată. După ce că abia se mișcă măgăoaia asta, mai oprește și prin toate cătunele”, spunea un bărbat slăbănog, care deși nu se adresa cuiva anume, voia să fie auzit. “Dacă se întâmpla asta la japonezi…păi ăia și-au cerut scuze pentru întârzierile de 8 minute,  asta fiind totalul întârzierilor pe toate cursele dintr-un an. ..” a continuat el zâmbind  amar și superior în același timp. Superioritatea omului informat… ”Când vreodată o să avem și noi un CFR ?! ca al lor?
Eu priveam pe fereastră cum se deplasează copacii, lanurile, stâlpii…Brusc am început să desenez. Bărbatul trăgea cu coada ochiului la mâzgăliturile mele.
“-Ce desenezi tu acolo, măi copile?”
Desenasem o mașină de călătorit în timp.  Mașina stătea nemișcata și totul se deplasa în jurul ei, precum  copacii, lanurile, stâlpii ce defilau mai devreme prin dreptul ferestrei …Bărbatul privea foarte interesat desenul meu. Ochii lui de atâta concentrare deveniseră ciudați. Când am privit în jurul meu, în compartiment am observat că mai toți omenii aveau ochii ciudați, oblici...
-Vă rugăm să vă puneți centurile de siguranță! spuse o voce feminină, în limba engleză.

Timpul  trecuse pe nesimțite și acum aterizam pe un aeroport în Japonia. Eram însoțit de un bărbat slăbănog, cu ochi deosebiți, ce părea destul de important că mă însoțește pe mine, românul care desenase cu mult timp în urmă o mașină a timpului. Acum făceam parte din echipa de designeri a...


Desenele mele, încă copilărești, sunt folosite pentru construirea unor mașini de călătorit... în timp.
Mașina visurilor mele din copilărie a devenit între timp realitate.
Acum sunt un fel de ambasador al Toyota Motor Corporation și am organizat în România, competiția Dream Car Art Contest


Copii cu talent la desen pot participa la această competiție,  având șansa de a câștiga o vizită în Japonia, alături de alți copii din lumea întreagă, precum și multe alte premii interesante.

Dacă ar fi să le dau un sfat copiilor...

Voi desenați, nu fiți poeți!
Vă spune un copil pățit
Nu scrieți rime pe pereți!
Căci juriului i s-a acrit

El a crezut că un copil
Vorbesc de mine, se-nțelege
Este un șmecher infantil
Ce ar considera că-i lege

Si cine-n versuri o să scrie
Va câștiga precum 'mnealui.
Timpul e scurt precum se știe
Iar juriul, spre binele lui

A renunțat să mai citească
Si toată "ura" spre 'mnealui,
Ce-a reușit să-l păcălească
A adresat-o Gelului.

Așa se-ntâmplă des în viață
Când te mai arzi cu vreo ciorbă
Tratezi cu teamă și cu greață
Chiar și iaurtul...e o vorbă.

Scris(chiar și sfatul rimat), pentru SuperBlog 2013







    

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

bârfiti, vă rog!