joi, 27 martie 2014

Sunt suspect…dar mă tratez

27MARtie


Sunt suspect de românism. Asta e o boală greu de dus.

Cei “sănătoși” îl numesc pe Hagi, Maradona de România. Pe mine asta mă doare. Se pare că noi ne pricepem să producem iar alții să ambaleze și să vândă. Sunt sigur că multi dintre noi au crize de românism când merg la Paris și își cumpără cei mai buni pantofi, frumos ambalați, descoperind apoi că sunt fabricați în România. Renumitele costume cumpărate din Londra, ați ghicit, se fabrică tot în România. Toată lumea a auzit de Walt Disney. Nu, el nu este made in România. Dar de ce oare nu știe toată lumea de Dem Demetrescu? Uite!… déjà mă apucă o criză de românism. Dacă îl cunoșteau francezii îi puneau un “o” la nume(Demetresco) și îl lansau pe piață, la concurență cu Disney. Probabil că boala mea se tratează cu vitamina “o”. Eu consum hrană ce conține Eugen Ionesco, Mariana Nicolesco. Îmi delectez papilele gustative și cu Brâncuși(el conține alte suplimente nutritive, care mai rău îmi agravează boala). Încerc și cu Celibidache, Nadia Comăneci, Henri Coandă…

Dar să mă întorc la criza de acum. Ea s-a declanșat pe fond… vizual. Mă sâcâie Dem Demetrescu și medicii democratici(sper stagiari), vor să mă trateze cu tot felul de Mungii, Porumboi…însă ăștia au prea putină substanță activă(da, doar activă). Aș prefera, pentru a-mi calma durerile, câteva picături de Gopo sau Ciulei. A, uite! am găsit niște pastile mai vechi(dar sunt încă valabile) de Caragiale.

Mă simt ceva mai bine. Vă las, că cică boala mea poate fi contagioasă.

Un comentariu:

  1. În laboratoarele Noica, de la Păltiniș, au mai fost preparate niște medicamente foarte bune(Liiceanu, Pleșu...) Ce păcat că ele se autoambalează cu celofan conjunctural.

    RăspundețiȘtergere

bârfiti, vă rog!