sâmbătă, 26 aprilie 2014

La oglindă


Privim cu toții într-o sticlă
Gândind că este o icoană
Dar ea imaginea ne-o strica
De multe ori pornim o goană
Să ne schimbăm și ea, icoana
Precum un pat al lui Procust
Cu un șablon încearcă doamna,
Să ne compare. Dar ce gust
Poate avea o biată sticlă
Ce nu conține pic de suflet?
De multe ori mintea ne-o strică.
Eu aș elibera un urlet
Cu multe-acute împănat
În cioburi să  se risipească.
Să cânt un rol de împărat,
Ce vrea femeia să iubească
Așa cum e, fără șablon
Dacă și ea se vrea iubită.
Și nu dau nimănui plocon
Iubirea ei îmi e sortită.
Împărăteasa mea, tu lasă
Trista oglindă la o parte!
Eu sunt oglinda cea aleasă
Privește-te în a mea carte!
Te vei vedea așa cum ești.
Eu te voi învață pe tine
Să te iubești, să mă iubești
Și totul o să fie bine.






4 comentarii:

bârfiti, vă rog!