duminică, 20 iulie 2014

Deasupra unui cuib de cuc

În vârful unui univers
Trona un cuib. Un cuib de cuc.
În cuib, un pui, ca pe un vers,
Tot recita ca un uituc,
Un număr:  treizecișidoi.
Privea atent  din cuib în jos
Și repeta sârguincios
Numărul ăsta curios.
Un pui, se pare din alt soi
Ce auzea tot…treijdoi
Se-apropie puțin sfios
Și devenind prea curios
Dorind să afle lucruri noi
Îl întrebă politicos
Pe cuc: - Ce vezi tu jos?
Văzând că este din alt soi
Puiul de cuc, prietenos,
Îl invită cam tacticos:
-Hai vino! Să privim în doi.
Deși era periculos,
De zbor fiind neputincios
Puiul sfios privi în jos
Nu apucă să vadă ce-i
Că se simți împins vioi
El auzi un... treiștrei
Căzând spre ceilalți treijdoi
Cucul rămase singurel
Și recita, mândru de el
Alt număr: treizecișitrei
Dar medicul îi spuse: Hei!
Nu-mi place ce aud aici.
Când ai împins pe cei mai mici
Tu ai făcut prea mult curent
Și vei pieri acuma lent,
Căci ai răcit definitiv,
Sufletul tău. Din ce motiv?!












Un comentariu:

  1. Nu exista motiv,eu cred ca e un defect in ADN,daca poate fi reparat?- in lumea de azi exista incalzirea globala ,poate se va declansa si incalzirea sufletelor reci -sperante sunt...in fizica quantica

    RăspundețiȘtergere

bârfiti, vă rog!