duminică, 14 septembrie 2014

Prietenului meu costeluș [apropitar de blog - "ciocolată cu sare", mare bannator, da' becher(din turcescul- bekâr)]

Ieri am învățat ceva(știam deja dar am făcut încă un curs de omenie, pentru a-mi fi recunoscută diploma de om care poate da sfaturi, costelușilor). Am fost la Bușteni, unde 18 copii cu vârste intre 4 și 14 ani, în schimbul unei taxe modice(banane, cornuri cu ciocolată, înghețată, acadele, sucuri naturale,cozonac, jucării)mi-au predat o lecție de viață(ne virtuală). De ce doar 18 copii? Pentru că ceilalți(sunt dureros de mulți) au plecat către leagănele(sau cum s-or mai numi ele) de unde au venit. Începe și pentru ei școala. Vin periodic aici la Bușteni pentru că au probleme respiratorii. Îmi spuneau câțiva, că ei sunt bucuroși și norocoși, chiar privilegiați . Cei sănătoși nu se pot bucura de o vacanță la munte(Ei, acum nu vă puneți și voi pe plâns).
De ce doar 18 copii? Poate pentru a ne spune nouă, că am trecut de majorat(doar unii dintre noi, cu adevărat).
Spuneam eu undeva pe aici, că cine nu a fost tată nici măcar o secundă…
…E ceva să fii
Tată de o zi.
18 copii
Câteva cutii(cu banane, cornuri cu ciocolata, înghețată, …)
Niște jucării
Joacă, melodii
Toți acești copii
Deși nu sunt frați
Au ceva comun
Sunt abandonați
(De părinti bannați)
Un deștept program
I-a trimis în spam
Scriu și ei aici
Sunt și mari și mici
Unii mai înjură
Sunt porcoși la gură
Sunt de înțeles
Spamul e un stres
Cine din bannat
Nu a învățat,
Se crede moțat
Ca și un rahat…(turcesc. O fi turc și nu pricepe nimic)







Fotografia asta parcă  spune tot ce am încercat eu să spun în cuvinte. Un copil într-un leagăn(de copii), care face un semn ce poate însemna, sfârșit. Dacă  aveți însă  spirit...(de observație), sub el se proiectează o umbră  în formă  de "A", ce poate simboliza un început.

2 comentarii:

  1. Am ochii umezi şi mă întreb cât timp va mai trece până când vom face toţi câte ceva concret, astfel încât toţi copiii să aibă şanse egale la viaţă.
    Este impresionant mesajul pe care îl transmite acest text şi la fel de impresionant este ceea ce faceţi pentru aceşti copii. Imaginile vorbesc de la sine, căldura zâmbetului şi a privirii ocrotitoare, face cât o mie de cuvinte. Iubesc copiii şi lor le-am dedicat în întregime blogul meu.

    RăspundețiȘtergere

bârfiti, vă rog!