anti-fabulă

Un greieraș cu o chitară
Era vecin cu o furnică
Ei locuiau pe-aceiași scară
Așa se-ntâmplă , lumea-i mică
Era vecina singurică
Si nu putea schimba o vorbă
Vecinul ei doar toamna pică
Precum o muscă într-o ciorbă
Căci vara e mereu la mare
Cântă într-un local cu lume
Câștigă, dar nimic nu are
Căci el nu știe să adune

S-a învățat cu el vecina
Când vine toamna îi deschide
N-apucă să întindă mâna
Si ea-l ajută cu merinde
Apoi începe-al dojeni
Că toată vara se distrează
Că banii i-ar cam risipi
Că pentru el nici nu contează…

Ilustrația - Chiriac Cristian Dan


***
Veni iar toamna și vecina
Îl aștepta cu nerăbdare
Să îi expună iar pricina.
Viata era plictisitoare
***
Se auzi o sonerie
Era vecinul . S-a întors
Deschide. În bucătărie
Își bea cafeaua tacticos
Când să înceapă ea morala
El o făcu să-și amintească
De ce fusese bună școala
Când învățase să citească.
Cătând spre dânsa cu sfială
Ii spune că ceva o roagă
Ea îl privi de sus cu fală
Hai spune, spune mai degrabă!
Știam că vei veni cu roaga
Eu ți-am tot zis, că nu-i a bună
Cu foaia aia care-i treaba?
O foaie el avea în mână.
Era contractul pân’ la vară
Mergea să cânte la Paris
Pentru vecina, tristă seară
Il ascultă ce-avea de zis
Voiam, vecină furnicuță
Să nu te superi că-ndrăznesc
Ai grije tu de-a mea căsuță?
Când mă întorc te răsplătesc
Mmmbine.. vecine. Si pe loc
De enervare fu cuprinsă
Eu am citit de-un dobitoc
O fabulă. Minciună prinsă
Te rog și eu măi greieraș
In timpul liber ce îl ai
Să răscolești acel oraș
De unul La Fontaine să dai
Si spune-i de la furnicuță
Că e un mare mincinos
Că îl bag în a lui măicuță
Cititu-mi fuse de prisos.